Douăzeci de ani în Japonia nu i-au putut rupe din inimă frumusețea Nistrului de la Cerlina

Interviu realizat de reportera cercul de jurnalism Alexandra Timco 

 

    Vitalie Zubco, om al artelor frumoase, născut pe plaiul sorocean și pe care drumul vieții și al dragostei l-a condus până în Japonia, unde locuiește de peste 20 de ani. Nu a uitat însă frumusețea plaiului natal, peisajele încântătoare de pe malul Nistrului, pe care le vizitează regulat în picturile sale.

- Cum a răsărit pasiunea dumneavoastră pentru artă?

- Pasiunea pentru peisaj și lucrurile frumoase au izvorât la Cerlina. În copilărie am avut ocazii să hoinăresc toată valea Nistrului până în comunele vecine, Nimereuca și Zăluceni apoi și partea stânga a Nistrului, Cuzmin și Grușca. Toate aceste locuri dacă le privești din diferite unghiuri reprezintă o priveliște încântătoare. În diferite anotimpuri totul se îmbracă în alte culori și nuanțe.

Văile din preajma Nistrului au orizonturi foarte fine și clare, îndesate cu diferite nuanțe. Cerul este încântător nu numai dimineața, ci și seara, chiar și noaptea este limpede că poți să vezi multe constelații. Numai zic să admiri primăvara, o lună care se reflectă în apa Nistrului.

Toate aceste momente și multe altele au îmbibat dorința de a cunoaște ce stă în spatele frumosului, cine este cel care a creat acesta capodopera, natura?

-  Povestiți, vă rog, despre dumneavoastră și cum ați ajuns să locuiți în Japonia.

- La 14 ani, în anul 1984 am mers la Camenca unde m-am înscris la școala de pictură pentru copii, directorul Nicolae Tanasenco. Prima mea învățătoare a fost Dna Elena Voit, pământeanca noastră din comuna Grușca.

În '92 am absolvit Colegiul Republican de Arte Plastice „A. Plămădeală”. În '93, după ce am susținut examenele la Academia de Muzica și Arte din Chișinău, am obținut o bursă de stat pentru a-mi prelungi studiile în R.P. China.

În China m-am căsătorit cu o japoneză. De 20 de ani trăiesc în Japonia. După atâția ani, cinstit să-ți spun, uitasem de multe lucruri din Moldova. Îmi aminteam numai când contactam cu cineva din rude sau cunoștințe. De doi ani și jumate am decis sa mă concentrez la peisajul japonez. În acest timp comunicând cu consătenii mei am observat câteva poze cu Nistrul și satul natal. Ele au fost punctul de cotitură. Încetul cu încetul am început să caut mai multe vederi cu Nistrul.

Cu cât mai mult caut, cu atât mai mult descopăr ca Nistrul este încântător și atrăgător. Cred că acestă pasiune e numai pentru acei care au crescut pe ambele maluri ale Nistrului. Pentru acei ca mine, ca mămica ta, ca unchiul tău care de dimineața și până seara au stat alături de Nistru, pe malul lui... Pentru un străin nu cred că ar fi o atracție de prim-plan.

- Practicați și alte pasiuni?

- Nu cred că pictura pentru mine este o pasiune și nicicând nu am să o aprob în persoana mea.

După atâția ani în contact cu artele frumoase, universitar și particular, pictura este cărărușa pe care te formezi ca persoană sau zic așa: formarea intelectului. Eu sunt satisfăcut că am ales să studiez artele frumoase. Nu mi-a fost ușor sa rămân pe acest drum, dar ca și în celelalte profesii, pentru a deveni un profesionist trebuie să reziști.

       Ce ține despre alte pasiuni da, sunt încântat de grădina japoneză, o practic de 18 ani. Îmi place caligrafia, bonsai, istoria artelor universale, am o atracție deosebită fată de biblie. La fel ca și în copilărie îmi place să hoinăresc prin cartierele vechi și locuri rurale din Japonia.

În anii de studenție la Academia centrală din Beijing am practicat o sinteză dintre Tapiseria  autohtonă și pictura tradiționala chineză (gohua). Odată ce m-am reîntors la baștină (figurativ vorbind ), cred că paralel o să lucrez la peisajul japonez și cel nistrean.

Nistrul fără oameni nu poate să cucerească toată Frumusețea. De aceea găsesc și personaje interesante, de exemplu portretul lui Grigore  sau moșul Efim (fratele mamei) și multe altele.

-  Ce vă inspiră cel mai mult?

-  Despre inspirație, acum după ce am trăit mai mult în Asia decât în Moldova, sursa de inspirație o găsesc și în alte momente, dar primul impuls care l-am primit în copilărie la Cerlina și-a lăsat urmă adâncă, fiind ca un nucleu care îmi alimentează dorința mea de a descoperi frumosul.

- Vorbiți atât de frumos despre baștină, ați dori să reveniți pe plaiurile natale?

- Desigur doresc să mă întorc în Moldova, numai în vizită. Am dorința să merg la plenar și în alte părți ale Nistrului, aș fi bucuros pe ambele maluri.

-  Vă mulțumesc frumos pentru răspunsuri și inspirație!