Mii de istorii şi o singură dragoste

 În poză sunt eu cu bunicii

 Istoria unei dragoste adevărate 

Concurs raional online „Tânărul reporter”  

Tcaciuc Cătălin, 18 ani,  I.P.L.T. ”Constantin Stere” or. Soroca or. Soroca

Cercul de Jurnalism, CCCA „Speranța” 

    Era prin anii 70, când toată Moldova Sovietică se întreba „De ce plâng chitarele?”, când nunțile durau trei zile și se desfășurau în câmpul liber. 

    Când muncitorii gliei erau cei mai apreciaţi, iar ansamblul de dans popular „Joc” cucerea scenele, bunica mea, Maria, absolvise Școala Pedagogică „Boris Glavan”, în prezent Colegiu „Mihai Eminescu”, din  orașul Soroca. Fiind pe timpul regimului sovietic, a fost repartizată la lucru în raionul Sîngerei, satul Dumbraviţa. Lucra, timpul trecea, bunica avansa în cariera de educatoare.

    Într-o seară geroasă, când ningea ca-n poveşti, s-a înfăptuit prima întâlnire de neuitat cu viitorul Făt-Frumos. Bunica Maria, pe atunci o domniţă gingaşă, enigmatică, cu ochi albaştri ca cerul, îmbrăcată într-un cojocel, se întorcea de la muncă. Mergând în tihnă pe potecile înzăpezite, la un moment dat a observat un flăcău în toată firea, mândru, voinic, îmbrăcat în formă militară. Era bunicul meu Gheorghe, se întorcea din armată. 

    Cu fiecare pas înaintat, conexiunea dintre cele două suflete se fortifica din ce în ce mai mult. Din acel moment magic a început adevărata pasiune, care datorită puterii sale, avea capacitatea de a topi inimile îngheţate. 

    Cu trecerea timpului, cei doi începură să petreacă timpul împreună. Mergeau la filme, serate, nunţi. 

    Bunica ştiind a cânta la baian încă din timpul studenţiei, organiza frecvent pe atunci serate muzicale pentru tinerii din sat. Între timp, bunelu Gheorghe se angajase ca lucrător tehnic în colhoz, atunci această meserie era una din cele mai apreciate.

    Totul era ca în poveste, dragostea plutea în aer, toţi admirau iubirea lor reciprocă. Această fericire a durat până la primul obstacol, prima întâlnire cu părinţii bunicului. Pe vremea aceea nu se accepta ca un flăcău dintr-o familie înstărită să se căsătorească cu o fată din altă localitate. Din această cauză, străbunicul nu şi-a acceptat viitoarea noră, şi atunci, părinţii bunicului au început să îi caute fiului neveste: bogate, frumoase, din familie înstărită, una mai ceva ca alta. 

    Văzând suferinţa fiului său, străbunica Elena i-a zis: „Căsătorește-te cu fata care îţi este mai aproape de inimă.”. Datorită acestei susţineri, bunicul a rămas fidel dragostei sale adevărate. S-au căsătorit în iunie, 1973. Nunta a fost ca-n povesti, a durat trei zile și trei nopți. Așa eveniment nu s-a mai văzut în acele ţinuturi.

    În prezent, dragostea celor doi este întruchipată în trei copii şi şase nepoţi. Mulţumesc Domnului pentru că a înfăptuit acea întâlnire de neuitat, datorită acestei iubiri adevărate sunt şi eu prezent aici, şi vă pot relata despre dragostea lor.

Multa, multa sanatate

Multa, multa bucurie

Vouă gospodari din sate

 Vouă Gheorghe și Marie!

Tcaciuc Cătălin, 18 ani I.P.L.T.”Constantin Stere” or. Soroca or. Soroca 

 Distribuie, dacă ți-a plăcut această istorie și participă la concursul raional „Tânărul reporter”, dacă cunoști alte istorii frumoase de dragoste! Rezultatul concursului va fi anunțat în ziua de Dragobete.