În poză sunt eu cu bunicii |
Era prin anii 70, când toată Moldova Sovietică se întreba „De ce plâng chitarele?”, când nunțile durau trei zile și se desfășurau în câmpul liber.
Când muncitorii gliei erau cei
mai apreciaţi, iar ansamblul de dans popular „Joc” cucerea scenele, bunica
mea, Maria, absolvise Școala Pedagogică „Boris Glavan”, în prezent Colegiu „Mihai Eminescu”, din orașul Soroca. Fiind pe timpul regimului
sovietic, a fost repartizată la lucru în raionul Sîngerei, satul Dumbraviţa. Lucra, timpul trecea, bunica avansa
în cariera de educatoare.
Într-o seară geroasă, când ningea ca-n poveşti, s-a înfăptuit prima întâlnire de neuitat cu viitorul Făt-Frumos. Bunica Maria, pe atunci o domniţă gingaşă, enigmatică, cu ochi albaştri ca cerul, îmbrăcată într-un cojocel, se întorcea de la muncă. Mergând în tihnă pe potecile înzăpezite, la un moment dat a observat un flăcău în toată firea, mândru, voinic, îmbrăcat în formă militară. Era bunicul meu Gheorghe, se întorcea din armată.
Cu fiecare pas înaintat, conexiunea dintre cele două suflete se fortifica din ce în ce mai mult. Din acel moment magic a început adevărata pasiune, care datorită puterii sale, avea capacitatea de a topi inimile îngheţate.
Cu trecerea timpului, cei doi începură să petreacă timpul împreună. Mergeau la filme, serate, nunţi.
Bunica ştiind a cânta la baian încă din timpul studenţiei,
organiza frecvent pe atunci serate muzicale pentru
tinerii din sat. Între timp, bunelu Gheorghe se angajase ca lucrător tehnic în colhoz,
atunci această meserie
era una din cele mai apreciate.
Totul era ca în poveste, dragostea plutea în aer, toţi admirau iubirea lor reciprocă. Această fericire a durat până la primul obstacol, prima întâlnire cu părinţii bunicului. Pe vremea aceea nu se accepta ca un flăcău dintr-o familie înstărită să se căsătorească cu o fată din altă localitate. Din această cauză, străbunicul nu şi-a acceptat viitoarea noră, şi atunci, părinţii bunicului au început să îi caute fiului neveste: bogate, frumoase, din familie înstărită, una mai ceva ca alta.
Văzând suferinţa
fiului său, străbunica Elena i-a zis: „Căsătorește-te cu fata
care îţi este mai aproape de inimă.”. Datorită acestei susţineri, bunicul a rămas fidel dragostei sale
adevărate. S-au căsătorit în iunie, 1973. Nunta a fost ca-n povesti, a durat
trei zile și trei nopți. Așa eveniment nu s-a mai văzut în acele ţinuturi.
În prezent, dragostea celor doi este întruchipată în trei copii şi şase nepoţi. Mulţumesc Domnului pentru că a înfăptuit acea întâlnire de neuitat, datorită acestei iubiri adevărate sunt şi eu prezent aici, şi vă pot relata despre dragostea lor.
Multa, multa sanatate
Multa, multa bucurie
Vouă gospodari din sate
Vouă Gheorghe și Marie!
Tcaciuc Cătălin, 18 ani I.P.L.T.”Constantin Stere” or. Soroca or. Soroca
Bravo,
RăspundețiȘtergereFoarte frumos.
Bravo!
RăspundețiȘtergereFelicitări 💕
RăspundețiȘtergere